ORÂNDU'IRE, orânduiri, s.f. Acţiunea de
a orândui si rezultatul ei.
1. Asezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire.
2. Învestire.
3. (Înv. si reg.) Hotărâre, dispoziţie, decizie, ordin.
4. (Adesea cu determinările "socială" si "social-economică") Treaptă a dezvoltării istorice a societăţii, caracterizată printr-un nivel determinat al forţelor de producţie, prin relaţiile de producţie corespunzătoare acestuia si prin suprastructura generată de aceste relaţii; formaţiune socială, formaţiune social-economică. ◊
Orânduire de stat = organizare politică si teritorială a statului sub aspectul regimului si al formei de stat, precum si al împărţirii administrativ-teritoriale, determinată, în esenţă, de caracterul orânduirii sociale. - V.
orândui.Sursă
: DEX'98
(
39760)
- ionel_bufu